Un gand

duminică, 5 iunie 2011

Sa Ard de Sete

Să ard de sete, tot n-aş bea
Din apele stricate
Ce le-ntâlnesc în calea mea
Prin lumea de păcate.

Să mor de foame tot n-ating
Mîncăruri otrăvite
Spre care ne-ncetat mă-mping
Păcate şi ispite.

Să mor de frig, nu mă-ncălzesc
La focuri vinovate
Pe unde slugile pîndesc
Iubiri îndurerate.

Să mor în drum, tot n-aş intra
În casa blestemată
Ce ar zdrobi şi-ar ruina
Iubirea mea curată.

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac
Ce diavolul-mi întinde
Să zac în şanţ, să mor sărac
Pe Domnul nu-L voi vinde.

Mai bine plîng acum un ceas
Cu Domnu-n părtăşie
Decît fără Cristos rămas
Să plîng o veşnicie.

poezie scrisa de Traian Dorz si recitata de Vladimir Pustan


joi, 2 iunie 2011

Tabloul înălțării lui Christos


Sărbătoarea înălțării…

Un tablou remarcabil al înălțării Mântuitorului pictat de evanghelistul Luca. După coborârea umilă în umanitate, Christos urcă pe scările cerului spre o întâlnire slăvită cu Tatăl. O ultimă zi petrecută alături de cei care i-a iubit. Înainte de a păși înspre cer Mântuitorul vorbește celor dragi despre primirea făgăduinței Duhului Sfânt.

Christos își ridică mâinile înspre cer. Mâinile Lui purtând semnele iubirii divine, semnele lucrării iubitoare de la Calvar cuprinzând încă odată cerul. Ridicarea mâinilor Sale înspre cer, pe Golgota, a adus cerul în inimile multor credincioși. Binecuvântarea Sa, înainte de înălțarea la cer arată încă odată lumii pământești și spirituale puterea biruinței Sale. Cerul recunoaște palmele străpunse, omenirea înțelege… mâinile creatoare, au fost străpunse pentru o nouă creație. Imaginea frumuseții mâinilor ridicate ale lui Christos, vorbesc încă odată despre Calvar, despre dragoste, despre o nouă creație, despre o împăcare a Tatălui cu umanitatea... Binecuvântarea acestor mâini deschisă pentru întreaga lume… Ridicarea mâinilor Lui, plecarea genunchilor noștri înaintea maiestății Sale... Ucenici îi oferă închinare, creștinii îi oferă închinare... Cerul se coboară, Christos în trup se înalță... Cerul își deschide ușile pentru Creator iar călătoria lui Christos înspre Tatăl este cuprinsă de dorul întâlnirii cu Tatăl.

Un nor îl ascunde pe Mântuitor de privirile pironite ale celor dragi. Cu privirile mirate, plini de teamă sfântă, îngenuncheați, rămân în așteptare... Doi mesageri îmbrăcați în haine slăvite, atrag atenția celor dragi, aducând o veste: vestea revenirii Christos. Ochii pironiți ai omeniri vor vedea chipul Mântuitorului, din nou… „Va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer”. Oameni își vor pleca genunchii înaintea Lui…, Regele va veni din nou... Cerul se miră și astăzi de acea zi a înălțării. Norii la porunca Lui, vor deschide din nou porțiile pentru venirea Isus. Cerul înțelege, înălțarea Lui pentru înălțarea celor smeriți. Smerenia și Dragostea au coborât pentru a se înălța. Iar cu toți în această zi de sărbătoare să nădăjduim că vom avea și noi parte de înălțarea cea slăvită cu Mântuitorul în slavă. Dar până atunci doresc ca sufletele noastre regăsească înălțarea înspre apropierea de Mântuitor în dragostea și smerenia Sa.