Lectia de filosofie

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri.
Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.
Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!
Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.
"Acum" a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, "as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã."
"Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte"
"Dacã veti începe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele"
"La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine."
"Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv . 
Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip."
Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. 
Profesorul a zâmbit... "Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã!"


- am primit și eu această meditație, sper să fi fost un popas binecuvantat pentru sufletul tau...

ADEVĂRATELE COMORI

ADEVĂRATELE   COMORI

1-Asemănarea cu Hristos--Romani 8:29 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.

2-Ungerea Duhului Sfînt--1 Ioan 2:20 Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru.

3-Revelație din Scripturi--Efeseni 3:3 Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta despre care v-am scris în puţine cuvinte.(Ef.1:17,1Cor.14:6)

CREDINCIOS   ÎN   LUCRURI   MICI : Luca 16:11 Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?

1-Atentie ce spui cu gura ta!-- Ieremia 15:19 De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi, şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea…

2-Credincios cu banii (cum faci si cum cheltui) -- Tit 1:7 Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav; ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat;

LUCRURI   CARE   ÎL   MÎNIE   PE   DUMNEZEU

1-Te încrezi mai mult în om decît în Dumnezeu. Isaia 2:22 Nu vă mai încredeţi, dar, în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preţ are el? Ieremia 17:5 Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!

2-Atunci cînd furi gloria lui Dumnezeu. Maleahi 2:2 Dacă nu veţi asculta, dacă nu vă veţi pune inima ca să daţi slavă Numelui Meu, zice Domnul oştirilor, voi arunca în voi blestemul şi voi blestema binecuvântările voastre; …Fapte 12:23 Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi.

3-Faci fapte bune cu motivatie gresită. Matei 6:1 Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţide ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.

4-Atunci cînd stărui în rău. Ezechiel 7:8 Acum Îmi voi vărsa în curând urgia peste tine, Îmi voi potoli mânia peste tine; te voi judeca după faptele tale şi te voi pedepsi pentru toate minciunile tale. Coloseni 3:5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Romani 1:18 Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.

5-Te temi mai mult de oameni decît de Dumnezeu. Ioan 12:42 Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar, de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Ioan 7:13 Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.

În  omul  căzut  există:  1-iubire de sine   2-lăcomie   3-dorință de putere,

 În  acest  sol  Satan  își  pune  sămînța  răzvrătirii.

Tactica   lui   Satan:     1-Putere   2-Sex   3-Bogăție   4-Religii false .

SOLUȚIA :calea crucii—lepădarea   de  sine(Marcu 8:34 ), lepădarea   de  umblarea după foloasele proprii(Luca 14:33 ),ascultarea  totală de Dumnezeu(Filipeni 2:5-11)

2 Corinteni 5:15   Şi  El  a  murit  pentru  toţi,  pentru  ca  cei  ce  trăiesc  să  nu  mai  trăiască  pentru  ei înşişi, ci pentru  Cel  ce  a  murit  şi  a  înviat  pentru  ei.

ADEVĂRATA   CREDINȚĂ :

-omorîrea  pornirilor  rele  dinăuntru  și  a  ispitelor  din  afară (Coloseni 3:5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Galateni 5:24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Galateni 6:14 În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!)

CUM  ?

1-să ne încredem tot timpul în Domnul Isus.

2-să veghem să nu fim abătuți de pe cale.

3-să lucrăm necurmat pentru Domnul (rugăciune, studiu, părtășie, cina, mărturisirea si  facerea de bine)

4-să așteptăm venirea Domnului.

Ce înțeleg românii din Biserica?

În urma unui studiu oameni de diferite vărste au răspuns la întrebarea „ ce înseamnă...? ” sau „ce înțelegeți prin...?”, astfel cu privire la anumiți termeni pe care îi folosim atât de des în biserică. Acestea pot fi parerile oamenilor care îi ai lângă tine, s-au care trec pe lângă tine în fiecare zi!


Despre cuvântul mântuire au spus că înseamnă: credință, stare de bine, iertare de păcate, liniște sufltească, putere și viață, ajungerea în Împărăție, fericirea după moarte, absolvit de păcate, împăcat cu lumea, apropiere de Dumnezeu, starea de a fi acceptat de Dumnezeu, împăcare cu sine, dezlegare de păcate, un nou început, a face ceea ce vrea Dumnezeu, viața religioasă, iertarea și grija lui Dumnezeu față de oameni, trecerea de partea lui Dumnezeu, viață nouă - viață liniștită, rezolvarea tuturor problemelor.


Despre cuvântul credință au răspuns astfel: religie, încredere, dragoste, credință în fecioara Maria, puterea luminii, credință în jerfa lui Cristos, frică, siguranță, lipsă de imaginație, lipsă de identitate, stereotip, opusul muncii, adevăr, încredere în Cel atotputernic, credincioșie, manipulare, ideal, crez propiu, nevoie a oamenilor.


Despre neprihănire : milă față de om, puritate, neliniștit, inocent, cu mai puține păcate, ceva religios, evadat, „nu știu”. 


Cu privire la evlavie au spus: credință, „nu știu”, smerenie, suspect, merge mult la biserică, empatie. 

CREDINȚA MATURĂ

Se spune că un om a căzut de pe o stâncă. În cădere a reuşit să se prindă de o ramură a unui copac. În timp ce se ţinea cu putere de ramură, se gândea terorizat cât de mare este hăul de sub el, temându-se că dacă vă cădea va muri. Deodată omului i-a venit o idee. A privit în sus şi a strigat: “Hei! Este cineva acolo sus?” O voce s-a auzit atunci din cer: “Da, sunt aici. Sunt Domnul. Crezi în mine?” Bărbatul i-a strigat înapoi: “Da, Doamne, cred în Tine. Cred cu adevărat. Te rog salvează-mă.” Domnul a spus: “În regulă! Dacă crezi cu adevărat în mine atunci nu ai de ce să îţi faci griji. Dă drumul crengii!” Bărbatul a stat puţin pe gânduri apoi a strigat: “Altcineva nu mai este acolo sus?”

Este omul din această povestire un credincios? Desigur că este. Crede că Dumnezeu există. Crede în puterea rugăciunii. Crede că Dumnezeu poate să îl ajute şi să îl salveze din necazul lui. Şi da, se roagă lui Dumnezeu. Dar dacă crede cu adevărat în Dumnezeu, după cum pretinde, de ce nu ascultă de cuvântul Lui? De ce nu dă drumul ramurii? Nu poate oare Dumnezeu să îl salveze? Mulţi dintre noi râdem când auzim această povestire pentru că ne recunoaştem în acest om. Credem în Dumnezeu, dar când trecem prin perioade grele sau când lucrurile nu merg cum ne-am fi aşteptat, ne bazăm pe forţele proprii sau ale altora… mereu pe orizontală, niciodată pe verticală. Credem, da, dar suntem persoane cu credinţă puţină.

Apostolii, de asemenea, ne spune chiar Evanghelia, erau persoane cu credinţă puţină. Ei credeau în Isus şi îl urmau, dar când i-au văzut pe soldaţi apropiindu-se în grădina Ghetsimani l-au abandonat şi au fugit. Erau oameni cu credinţă puţină. Marea diferenţă dintre noi şi apostoli este că în timp ce noi considerăm că avem o credinţă întreagă, sănătoasă, apostolii se ştiau ca oameni cu probleme la acest capitol. Ei ştiau că credinţei lor îi lipseşte ceva. Astfel, în Evanghelia de astăzi, ei vin la Isus şi îi spun: “Măreşte-ne credinţa!” Conform zicalei: cine nu ştie, şi nu ştie că nu ştie, este un prost; însă cel care nu ştie, dar ştie că nu ştie, este un înţelept. Apostolii ştiau că credinţa lor nu este aşa cum ar trebui. Şi au făcut paşii necesari pentru a-şi îmbunătăţi credinţa. Ce paşi am făcut noi în ultimul an pentru a ne dezvolta credinţa? La câte zile de reculegere, seminarii sau ore de studiu biblic am participat? Câte cărţi de spiritualitate am citit?

Acestea sunt mijloacele prin care Domnul ne măreşte credinţa.

În răspuns la cererea apostolilor, Isus le spune parabola despre servitorul care se întoarce de la câmp şi se pune imediat să îi pregătească masa stăpânului său şi aşteaptă ca acesta să mănânce. Doar după ce stăpânul s-a săturat va începe slujitorul să vadă de propriile nevoi, de hrană şi odihnă. Cum răspunde oare această parabolă cererii apostolilor de mărire a credinţei? Isus spune că dacă avem credinţă matură vom pune mereu voia şi plăcerea lui Dumnezeu pe primul loc în vieţile noastre. Dacă avem credinţă nu vom cârti şi nu ne vom plânge că am lucrat pentru Dumnezeu toată ziua, aşa că acum, fiind obosiţi, e rândul lui Dumnezeu să privească la nevoile noastre. În schimb vom uita de noi şi vom lucra în slujba Lui, ştiind că Dumnezeu va veni în ajutorul nostru când şi cum va considera El de cuviinţă.

Credinţa în scăparea noastră nu este credinţă în Dumnezeu. Credinţa înseamnă – că voi fi scăpat, că nu – să rămân fidel convingerii că Dumnezeu mă iubeşte şi are grijă de mine. Aceasta este greşeala omului ce a căzut de pe munte. El crede că va scăpa, dar nu crede în puterea infinită a lui Dumnezeu şi în iubirea Lui pentru el. Iubirea necondiţionată pe care o are Dumnezeu pentru noi ne cere un singur răspuns pe măsură: iubirea şi slujirea necondiţionată a lui Dumnezeu. Atât de mulţi dintre creştinii de astăzi cred că credinţa adevărată şi matură constă în capacitatea de a mijloci miracole de la Dumnezeu. Adevărul pe care ni-l arată Evanghelia de astăzi este că credinţa matură nu constă în cât de mult răspunde Dumnezeu nevoilor mele imediate, ci cât de dispus sunt să îi slujesc necondiţionat, fără calcule meschine. Să ne alăturăm astăzi apostolilor cerând şi noi mărirea credinţei noastre.

In timp, inveti ~ Jorge Luis Borges

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet,

si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,

si asa, omul incepe sa invete...ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni,

si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,

si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui ' maine ' este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.

Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori,

si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata ...si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,

in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul,ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine

si acum s-au dus si nu mai sunt...

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie,

sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul...

Paradoxul vremurilor noastre

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:

cladiri mai mari, dar suflete mai mici;

autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;

cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici,

Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;

avem mai multe functii, dar mai putina minte,

mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;

mai multi experti si totusi mai multe probleme,

mai multa medicina, dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,

Cheltuim prea nesabuit,

Râdem prea putin,

Conducem prea repede,

Ne enervam prea tare,

Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,

Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si

ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.

Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa

ne facem o viata,

Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme

când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta

cu un vecin.

Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.

Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.

Am curatat aerul, dar am poluat solul.

Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.

Scriem mai mult, dar învatam mai putin.

Planuim mai multe, dar realizam mai putine.

Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai

multe informatii, sa produca mai multe copii ca

niciodata, dar comunicam din ce în ce mai

putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei

încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;

profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar

mai multe divorturi,

Case mai frumoase, dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,

scutece de unica folosinta,

moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,

corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice

stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.

Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,

dar nimic în interior.

Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta

scrisoare si în care

poti decide

fie sa împartasesti acest punct de vedere,

fie sa stergi aceste randuri.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,

Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te

veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va

pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de

lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe

care o poti oferi cu inima si nu te

costa

nimic.

Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si

persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o

spui din inima.

O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci

când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa

pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea

persoana nu va mai fi lânga tine.

ai.

timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti

timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le

ai.

autor:  Octavian Paler