Verifică-ți viața !

2 Corinteni 13:5 Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.
Dumnezeu te-a ales să fi în caracter asemenea Domnului Isus.

Romani 8:29

Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.

 Domnul Isus te îndeamnă să fi ca El                                                                                                                                             

Ioan 13:15 Pentru că EU v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.

Apostolii la fel;                                                                                                                                               

 1 Petru 2:21 Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.

Înțelegi tu că viața veșnică este să-L cunoști pe Dumnezeu și pe Domnul Isus Hristos ?                             

Ioan 17:3 Şi viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Dacă înțelegi cum a gîndit ,cum a acționat ,cum a fost Domnul Isus poți înțelege caracterul lui Dumnezeu.     
 Ioan 14:9 Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: „Arată-ne pe Tatăl”?

Dar, care a fost umblarea Domnului nostru Isus Hristos pe pămînt ?

1-a iubit neprihănirea și a urît  nelegiuirea.                                                                                                                                      

Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi !  

A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele.

2-nu răspundea cu batjocuri celor ce-L batjocoreau,nu amenința cînd era chinuit,lăsa ca totul să fie judecat de Dumnezeu.Nu-și căuta singur dreptatea.                                                                                                                      

 Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.

3-avea milă de bolnavi,de cei cu inima rănită,de mulțimile de oameni care nu aveau o direcție clară în viața lor. Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor.

Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.

Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor, şi îndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după El.

Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţat!”

Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri.

Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!”

4-nu-L interesa onoarea din partea oamenilor.                                                                           

A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!” Totuşi, Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.”

Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.

Şi oricui va vorbi împotriva Fiului omului i se va ierta;

5-gîndea,acționa și vorbea numai ceea ce venea de la Tatăl.Domnul Isus era dependent total de Tatăl.       

 Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.”

Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.

Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.”

Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

6-. nu-L interesa bogătiile și mersul acestei lumi.                                                                 

Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele care-L ajutau cu ce aveau.

Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc.
Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.”
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.”

Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine;

7-a slujit și nu a așteptat să fie slujit de alții.                                                                          

Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”

Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.

8-Domnul Isus n-a fost legalist,privea întodeauna la inima oamenilor ,nu l-a exterior.                          

Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;

Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină şi-i deschisese ochii.

Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.

După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.”

„Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”
 „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”

Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”

9-Domnul era responsabil de lucrarea încredințată de Tatăl. 

Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu, în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

10-Domnul și-a răstignit propria voie.                                                               

Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”

Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.

11-i-a iertat pe oameni chiar și atunci cînd l-au răstignit.                                                           

Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

12-Smerenia a fost cununa caracterului Domnului Isus.Domnul a venit pe lume într-o iesle,a trăit modest și a murit pe cruce,și TOTUȘI  ERA  DUMNEZEU.Domnul a venit ca un miel în mijlocul lupilor. Niciodată n-a folosit puterea pe care o avea în folosul propriu,ci , întodeauna sI-a folosit puterea pentru ai ajuta pe alții și asta numai în acord cu voia Tatălui.

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

GÎNDEȘTE-TE !

-iubești tu sfințenia și urăști tu orice păcat?..........................

-cînd cineva te nedreptățește îi răspunzi sau îți cauți tu dreptatea,te judeci pt.dreptul tău?...................

-celor ce te înjură sau te vorbesc de rău le răspunzi la fel?.................................

-ai milă de cei bolnavi, necăjiți, făcînd ceva practic pentru ei?..............................

-îi judeci sau îi critici pe cei ce nu înțeleg Calea Domnului așa cum o înțelegi tu?................................

-cît de mult te interesează că oameni ajung în iad, la modul practic?....................................

-te interesează ce spun oamenii despre tine?......................................

-cît de mult te interesează ce spune Dumnezeu despre tine?.......................................

-cît ești de consecvent în umblarea ta zilnică cu Dumnezeu?.............................

-cît de mult din umblarea ta zilnică este după propriul tău interes  și cît este umblare după interesul Împărăției lui Dumnezeu?................................

-dacă cineva ți-a greșit îl ierți tu așa cum te-a iertat pe tine Hristos?....................................

-crezi că ești cineva sau ceva?................................

-crezi că Hristos a prins chip în tine?..............................

1 Ioan 2:6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.

În lumina Cuvîntului lui Dumnezeu ,cercetează-te și vezi cît din caracterul Domnului Isus Hristos este în tine.

Fi sincer, Domnul îți cunoaște inima.

Dacă îți recunoști starea și ceri ajutorul Domnului ,El te poate ierta, vindeca și transforma.

Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

Doamne Isuse, ai milă de noi!

Chipul lui Dumnezeu in om

„ Să facem om după chipul și asemănarea noastră ” este expresia care reprezintă cu siguranță unicitatea ființei umane față de întreaga creație. Orice ființă umană care se naște pe acest pământ reprezintă chipul lui Dumnezeu. Datorită păcatului și căderii în păcat există o tendință înăscută, prin care omul este predispus, la a păcătui. Dar păcatul nu a adus cu sine degradarea totală a chipului. Omul chiar dăcă păcătuiește nu devine după chipul și asemănarea celui rău. Cât timp omul este în viață are posibilitatea de a se întoarce la Dumnezeu, pentru restaurarea sa prin harul suveran și pentru mântuirea în Christos Domnul.

Păcatul după cum spune teologul Karl Barth nu recreează ființa umană, ea rămâne după chipul lui Dumnezeu. Dar totuși păcatul afectează chipul, astfel încât ceea ce Dumnezeu a numit „bun” la început acum devine tot mai hidos și mai urât, după  cum spune teologul răsăritean Dumitru Stăniloae. „ Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea Lui  ”. Atât este de frumoasă este ființa umană pe cât este plină de bunătate. Dumnezeu a creat din bunătatea Sa pe om și omul era o ființă bună, pentru că omul în natura sa omul avea bunătatea lui Dumnezeu.

Există câteva perspective cu privire la chipul lui Dumnezeu și la modalitatea în care Dumnezeu la creat pe om.

Există o perspectivă care implică relația care are loc când ființa umană este creată.     „Să facem om” este o remarcă care reprezintă sfatul treimii în priviința creării ființei umane. „ Relația ” omului cu Dumnezeu cât și relația omului cu semenii săi dar și cu întreaga creație, demonstrează caracterul caracterul cel mai puternic al chipului și anume cel relațional. Fără acest nivel relațional existent într-un mod special și deosebit la om, omul nu ar mai fi om. Nivelul relației este o expresie a naturii divine și anume a bunătății și dragostei lui Dumnezeu care se comunică și dăruiește pe Sine. Dumnezeu îl crează pe om din dragoste, iar omul este creat pentru a trăi în dragoste: „ Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău …, și pe aproapele tău ca pe tine însuți…”. Dragostea exprimă modul în care îl iubim pe Dumnezeu, iar aceasta îl onorează și îl slăvește pe El. Nimeni nu ar putea să afirme că îi aduce slavă lui Dumnezeu dacă nu trăiește o viață în dragoste față de Dumnezeu și față de semeni. Consider acest nivel relațional al chipului cel mai important datorită faptului că prin această relație are loc și restaurarea chipul lui Dumnezeu în om.

Apoi expresia „ el să stăpânească”  este legată de relația de asemănare a omului cu Dumnezeu. Stăpânirea este unul din prerogativele cele mai puternice care îl caracterizează pe Dumnezeu. Stăpânirea întotdeauna apare întotdeauna în relație lumea din jur. „ El să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ” v. 26. – Dumnezeu îi oferă o poziție și un statut privilegiat omului, făcând din om partenerul Său în stăpânirea lumii create. Mulții teologii susțin faptul că acesta este scopul pentru care Dumnezeu îl crează pe om și anume ca omul să stăpânească (și stăpâniți v. 28). Această stăpânire și autoritate care îi este dată omului îi este delegată omului, el fiind creat sub autoritatea supremă care este Dumnezeu. O să observăm mai tărziu că această autoritatea sau stăpânire a omului asupra lumii create, asupra sinelui însuși este afectată de păcat și că efectele sunt dezastroase pentru întreaga natură umană. Exercitarea autorității de către om asupra lumii create este în strânsă legătură cu rămânerea sa sub autoritatea supremă, în rămânerea omului în ascultare de Dumnezeu. Manifestarea acestei stăpânirii datorită păcatului are efecte dezastroase. De-a lungul istoriei omenirii păcatul a schimbat ordinea normală în lumea creată, dar Christos a venit tocmai pentru a instaura o nouă împărăție, o împărăție a-L cărei împărat este El. „ Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul de Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și șezut pe scaunul Lui de domnie” (Apoc 3:21). Dar Christos le promite oamenilor că ei pot să fie în comuniune din nou pentru a împărăți (stăpânii) împreună cu El într-o împărăție slăvită.

”I-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.” Fiecare parte  atât bărbatul cât și femeia reprezintă într-un anumit mod chipul lui Dumnezeu. Bărbatul nu v-a putea reprezenta în acelaș mod ca femeia chipul lui Dumnezeu dar nici femeia în acelaș mod cu bărbatul. Despre femeie Scriptura vorbește că ea este un „ajutor potrivit” în acelaș timp „ajutor” în viața creștinului și sprijin este Duhul Sfânt. Din punct de vedere al constituirii ființele noastre suntem diferiți uni față de ceilalți. Femeia întotdeauna va putea să reprezinta acea parte din chipul lui Dumnezeu care este plină de sensibilitate, tandrețe, bunătate, gingășie etc. Bărbatul va putea reflecta că Dumnezeu este puternic, indurător, providențial etc. Dar această reprezentare diferită a chipului nu înseamnă o diferență existentă în natura. Chipul lui Dumnezeu nu este diminuat, el este prezent la aceaș intensitate și în mod egal atât în femeie cât și în bărbat. Reflecția diferită are menirea să oglindească cât mai complet chipul lui Dumnezeu. Având în vedere că cei doi devin una „ și se va alipi de nevastăsa, și se vor face un singur trup ” ei împreună reflectă unitatea treimii, una din cele mai puternice caracteristicii a chipului Dumnezăiesc. Unitate care iși are sursa în izvorul dragostei, care izvorăște din Dumnezeu. Oamenii doar trăind în acestă dimensiune a dragostei față de Dumnezeu și față de semeni pot reflecta bogăția bunătății lui Dumnezeu.

Biserica si Lumea.

De douazeci de veacuri prin valurile marii, 
O barca a salvarii pluteste spre liman.
De vasla-i salvatoare in ceasul disperarii
Se prinde omenirea in ciuada lui Satan.


De douazeci de veacuri prin valurile marii,
Vaslasu, `ntinde mana si scapa bucuros
Pe toti acei ce-au dat uitarii 
Ca mai exista inca in ceruri un Hristos.


Miride increzute in mica lor putere
Se prind de fundul barcii crezand ca o` ngreuneaza 
Dar barca linistita, se scutura de ele
Si `ncet, `ncet prin valuri mereu inainteaza.


Si cat timp ecsista-va un cer si un pamant
Miride se vor prinde crezand ca-i face rau
Dar barca linistita, catre limanul sfant
Prinzand mereu la oameni, va `nainta mereu.


O ! Lume ratacita care sbati in valuri
Apuca-te de vasla ce-acuma ti se `ntinde
Ca nu trecand vaslasul cu catre maluri
Tu sa ramani de-acuma in vesnicile unde.

                                                 T. M. Truta, cantator si ostas al Domnului,
                                                                          Valeni - Olt.

Poezie publicata in revista "Oastea Domnului" Sibiu, 2 Aprilie 1933, nr. 14, pag.2.

In drumul Sau spre Golgota

Disciplina supunerii

 “Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora. Sa aveti in voi gandul acesta, care era si in Hristos Isus” Fil.2:4,5-CHEIA ÎNTELEGERII SMERENIEI.

Supunere – ascultare, smerenie, umilinta, respect, a recunoaste autoritatea superiorului.

Supunere – capacitatea de a renunta la povara sau obsesia de a-ti impune vointa.

Prin disciplina sau practica supunerii invatam sa abandonam problema care ni se pare noua cea mai importanta(sfarsit de lume) si s-o uitam.

1 Sa cunoastem frumusetea libertatii in supunere, (sa fi supus si totusi liber)

Petru le cere  slugilor sa fie supuse. “Slugilor fiti supuse stapanilor vostri cu toata frica”   1 Petru 2:18, dar de ce se adreseaza unor robi care in cultura din acea vreme erau deja supuse stapanilor? Pentru ca Petru cunoaste problema cea mai grava a robilor, poti sa fi supus in exterior si razvratit in interior, poti sa te prefaci ca esti ascultator si chiar sa zambesti insa interiorul sa fie total pervertit. “Cine zice ca este in lumina si uraste pe fratele sau este inca in intuneric pana acum.”1Ioan2:10 ; “Oricine uraste pe fratele sau este un ucigas” 1Ioan3:15

Supunere inseamna sa pretuiesti oamenii de langa tine, sa renunti la propriile tale idei in favoarea comunitatii (madularelor in trupul lui Hristos, in cazul nostru).

Supunere inseamna sa ma bucur de succesul altuia si sa ma intristez la problemele lui.

Sa învatam sa cunoastem bucuria care vine în urma renuntarii la drepturile noastre. “Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti bine celor ce va urasc, si rugativa pentru cei ce va asupresc si va prigonesc” Mat.5:44

2 Cea mai mare bariera in disciplina supunerii

Cel mai mare obstacol este “lipsa lepadarii de sine” Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine insusi, sa-si ia crucea si sa ma urmeze” Mar.8:34

Intelegerea gresita a lepadarii de sine – autodesconsiderare, complexe de inferioritate, negarea individualitatii, pierderea identitatii, fara valoare, dispret fata de sine.

Intelegerea corecta a lepadarii de sine – libertatea de a face loc si altuia, interesele celorlalti deasupra intereselor mele, nu intotdeauna cum vreau eu. “ Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui ci si la foloasele altuia”

Temelia supunerii este lepadarea de sine. “Caci oricine va vrea sa-si scape viata o va pierde, dar oricine isi va pierde viata din pricina mea si din pricina evangheliei,  o va mantui.” Mar.8:35

Oare si-a pierdut Isus identitatea in drumul sau spre Golgota?, dar Pavel de la intalnirea lui cu Isus in drum spre Damasc? Nu!  ci dimpotriva au cunoscut bucuria supunerii, ascultarii fata de Tatal.

3 Sa privim la exemplul suprem, Isus

O supunere total voluntara  “La infatisare a fost gasit ca un om,  S-a smerit si S-a facut  ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce” Fil.2:8

Pasajul din Ioan 13 ne relateaza cum s-a facut robul tuturor de buna voie, spaland picioarele ucenicilor.

In Mat.23:8-10 Isus loveste puternic traditia si obiceiurile evreilor “Voi sa nu va numiti Rabi…Si Tata sa nu numiti pe nimeni pe pamant…Sa nu va numiti Dascali…cel mai mare dintre voi sa fie slujitorul vostru.”

In Mat.22:37-40 Isus ne cere sa-l iubim cu toata inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul nostru, iar apoi ne cere sa-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine. Nu poate exista nici o demonstratie de iubire cereasca fata de fratele nostru daca nu exista mai intai renuntare la drepturile mele in favoarea lui.

Vreti sa cunoasteti disciplina supunerii? Se pleaca de la temelie: “lepadarea de sine”

Doamne ajutane!