De douazeci de veacuri prin valurile marii,
O barca a salvarii pluteste spre liman.
De vasla-i salvatoare in ceasul disperarii
Se prinde omenirea in ciuada lui Satan.
De douazeci de veacuri prin valurile marii,
Vaslasu, `ntinde mana si scapa bucuros
Pe toti acei ce-au dat uitarii
Ca mai exista inca in ceruri un Hristos.
Miride increzute in mica lor putere
Se prind de fundul barcii crezand ca o` ngreuneaza
Dar barca linistita, se scutura de ele
Si `ncet, `ncet prin valuri mereu inainteaza.
Si cat timp ecsista-va un cer si un pamant
Miride se vor prinde crezand ca-i face rau
Dar barca linistita, catre limanul sfant
Prinzand mereu la oameni, va `nainta mereu.
O ! Lume ratacita care sbati in valuri
Apuca-te de vasla ce-acuma ti se `ntinde
Ca nu trecand vaslasul cu catre maluri
Tu sa ramani de-acuma in vesnicile unde.
T. M. Truta, cantator si ostas al Domnului,
Valeni - Olt.
Poezie publicata in revista "Oastea Domnului" Sibiu, 2 Aprilie 1933, nr. 14, pag.2.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu