Lecție de viață

In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta. Spuse: 
- Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez? 
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere. 
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat. 
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind. 
- Hai sa lasam gluma, am reluat. 
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei. 
- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse. 
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc. 
Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta. 
De-a lungul anului, Rose a devenit "mascota" campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu: 
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu. 
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua: 
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere. 
Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant " Trandafirul ". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana. 
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. 
La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. 
Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii. 
Aceste randuri au fost compuse in memoria lui Rose. 
SI NU UITATI: NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU; DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!

Avem timp pentru toate

Să adormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, 
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, 
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, 
avem timp sa citim si sa scriem, 
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, 
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, 
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. 
Avem timp pentru ambitii si boli, 
sa invinovatim destinul si amanuntele, 
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, 
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, 
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, 
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, 
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, 
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. 
Avem timp pentru toate. 
Nu e timp doar pentru putina tandrete. 
Cand sa facem si asta - murim. 
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !! 
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca 
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. 
Restul ... depinde de ceilalti. 
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie 
Altora s-ar putea sa nu le pese. 
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere 
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi 
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata 
CI PE CINE ai. 
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute 
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. 
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca 
Ci cu ceea ce poti tu sa faci 
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor 
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva 
Am invatat ca oricum ai taia 
Orice lucru are doua fete 
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde 
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi 
Am invatat ca poti continua inca mult timp 
Dupa ce ai spus ca nu mai poti 
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie 
Indiferent de consecinte 
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc 
Dar nu stiu s-o arate 
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat 
Dar nu am dreptul sa fiu si rau 
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta 
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata 
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu 
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. 
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten 
Oricum te va rani din cand in cand 
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. 
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii 
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti 
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, 
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. 
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea 
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii 
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc 
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. 
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale 
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru 
Si pot vedea ceva total diferit 
Am invatat ca indiferent de consecinte 
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata 
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore 
De catre oameni care nici nu te cunosc. 
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat 
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. 
Am invatat ca scrisul 
Ca si vorbitul 
Poate linisti durerile sufletesti 
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult 
Iti sunt luati prea repede ... 
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama 
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. 
Am invatat sa iubesc 
Ca sa pot sa fiu iubit.
{ Octavian Paler } 

Interviu cu Dumnezeu

Am primit și eu urmatoarea meditație pentru suflet și doresc să o împărtășesc cu tine și cu prietenii tăi!

- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

- Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.

- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:

- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.Faptul că se gândesc cu timp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.

Apoi am întrebat:

- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?

- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înșiși.

- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna .

Sa Ard de Sete

Să ard de sete, tot n-aş bea
Din apele stricate
Ce le-ntâlnesc în calea mea
Prin lumea de păcate.

Să mor de foame tot n-ating
Mîncăruri otrăvite
Spre care ne-ncetat mă-mping
Păcate şi ispite.

Să mor de frig, nu mă-ncălzesc
La focuri vinovate
Pe unde slugile pîndesc
Iubiri îndurerate.

Să mor în drum, tot n-aş intra
În casa blestemată
Ce ar zdrobi şi-ar ruina
Iubirea mea curată.

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac
Ce diavolul-mi întinde
Să zac în şanţ, să mor sărac
Pe Domnul nu-L voi vinde.

Mai bine plîng acum un ceas
Cu Domnu-n părtăşie
Decît fără Cristos rămas
Să plîng o veşnicie.

poezie scrisa de Traian Dorz si recitata de Vladimir Pustan

Tabloul înălțării lui Christos

Sărbătoarea înălțării…

Un tablou remarcabil al înălțării Mântuitorului pictat de evanghelistul Luca. După coborârea umilă în umanitate, Christos urcă pe scările cerului spre o întâlnire slăvită cu Tatăl. O ultimă zi petrecută alături de cei care i-a iubit. Înainte de a păși înspre cer Mântuitorul vorbește celor dragi despre primirea făgăduinței Duhului Sfânt.

Christos își ridică mâinile înspre cer. Mâinile Lui purtând semnele iubirii divine, semnele lucrării iubitoare de la Calvar cuprinzând încă odată cerul. Ridicarea mâinilor Sale înspre cer, pe Golgota, a adus cerul în inimile multor credincioși. Binecuvântarea Sa, înainte de înălțarea la cer arată încă odată lumii pământești și spirituale puterea biruinței Sale. Cerul recunoaște palmele străpunse, omenirea înțelege… mâinile creatoare, au fost străpunse pentru o nouă creație. Imaginea frumuseții mâinilor ridicate ale lui Christos, vorbesc încă odată despre Calvar, despre dragoste, despre o nouă creație, despre o împăcare a Tatălui cu umanitatea... Binecuvântarea acestor mâini deschisă pentru întreaga lume… Ridicarea mâinilor Lui, plecarea genunchilor noștri înaintea maiestății Sale... Ucenici îi oferă închinare, creștinii îi oferă închinare... Cerul se coboară, Christos în trup se înalță... Cerul își deschide ușile pentru Creator iar călătoria lui Christos înspre Tatăl este cuprinsă de dorul întâlnirii cu Tatăl.

Un nor îl ascunde pe Mântuitor de privirile pironite ale celor dragi. Cu privirile mirate, plini de teamă sfântă, îngenuncheați, rămân în așteptare... Doi mesageri îmbrăcați în haine slăvite, atrag atenția celor dragi, aducând o veste: vestea revenirii Christos. Ochii pironiți ai omeniri vor vedea chipul Mântuitorului, din nou… „Va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer”. Oameni își vor pleca genunchii înaintea Lui…, Regele va veni din nou... Cerul se miră și astăzi de acea zi a înălțării. Norii la porunca Lui, vor deschide din nou porțiile pentru venirea Isus. Cerul înțelege, înălțarea Lui pentru înălțarea celor smeriți. Smerenia și Dragostea au coborât pentru a se înălța. Iar cu toți în această zi de sărbătoare să nădăjduim că vom avea și noi parte de înălțarea cea slăvită cu Mântuitorul în slavă. Dar până atunci doresc ca sufletele noastre regăsească înălțarea înspre apropierea de Mântuitor în dragostea și smerenia Sa.