Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au
fost sub nor, toţi au trecut prin mare,
toţi au fost botezaţi
în nor şi în mare, pentru Moise;toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească
şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că
beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era
Hristos.Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au
pierit în pustiu. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca
să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum
au poftit ei.
Să nu fiţi
închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut
să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace.”Să nu curvim, cum au făcut unii
din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii.Să nu ispitim
pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi.Să nu
cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de nimicitorul.Aceste
lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise
pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.
Astfel, dar, cine
crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.(1 Cor. 10:1-12).
Cine
erau oamenii pe care Pavel îi descrie în acest pasaj – miile care "au
căzut într-o singură zi," masele care au fost ucise de serpi, si ceilalti
care au fost "distrusi de Nimicitorul?" Acestia nu erau Moabiti, Canaaniti,
Filisteni sau orice altă natiune păgână din jurul lui Israel. Nu, Pavel
vorbeste aici despre credinciosi – oameni alesi de Dumnezeu!
Acesti
oameni au fost martorii unor miracole incredibile. Ei au fost hrăniti cu
mâncare spirituală prin mijloace supranaturale. Ei au băut apa spirituală
dintr-o stâncă despre care Pavel spune că a fost Însusi Cristos. Ei au fost
bine învătati si îngrijiti. Cu toate acestea Pavel spune că multi dintre
oamenii acestia au fost mistuiti de focul mâniei Lui Dumnezeu si distrusi de
serpi.
Apostolul
ne spune în versetul 5 că acesti Israeliti i-au făcut asa de multă neplăcere
Lui Dumnezeu încât El i-a făcut să "piară" în pustie. Cuvântul ebraic
folosit aici înseamnă "El i-a
lăsat din mâna Lui, scuturându-i la pământ asemenea unui praf gros."
Ce înseamnă aceasta? Era Domnul care-i spunea Lui
Israel, "Nu voi accepta aceasta de la voi! Dacă ai fi fost inocent – dacă
n-ai fi fost bine antrenat sau nu ai fi primit hrana spirituală din mana Mea
sau nu ai fi văzut arătarea slavei Mele – atunci M-as ocupa de tine. Dar în
ciuda multelor binecuvântări pe care ti le-am oferit, ai ales pofta si idolii.
Acum însă te voi alunga. Te lepad complet din mana Mea."
Cum
se poate asa ceva? De ce s-ar comporta Domnul asa de sever cu propriul Său
popor după ce au beneficiat asa din plin de El?
Potrivit
spuselor lui Pavel, 23.000 din ei au murit ca rezultat al curviei si
idolatriei. Altii au fost distrusi din cauza că au cârtit si s-au plâns. În
final, altii au fost omorâti de muscăturile serpilor veninosi. Ce a făcut acest
din urma grup de si-a meritat moartea? Pavel ne spune foarte clar în versetul
9: Ei L-au ispitit pe Cristos! "Să nu ispitim pe Domnul, cum L- au ispitit unii din
ei...."
Putem
întelege de ce Dumnezeu s-ar comporta sever cu curvarii, idolatrii si
cârtitiorii. Dar vreau să mă axez pe acest păcat particular de a-L ispiti pe
Cristos. Ce vrea să spună Pavel când spune că noi "ispitim pe
Domnul"?
Apostolul
se referă aici la un episod din Exodul 17. Israelitii tocmai experimentaseră
miracolul manei – un biscuite alb continând toti nutrientii de care ei aveau
nevoie ca să-i tină în viată. Acest "lucru mic, rotund", a apărut pe
jos, în mijlocul lor, în fiecare zi. Oamenii nu au câstigat sau meritat această
mâncare supranaturală; Domnul i-a hrănit doar prin harul Său. Tot ce trebuiau
ei să facă era să o strângă.
Dar
acum ei nu mai aveau apă deloc. Au ajuns la un loc numit Mara, unde apa era
prea amară pentru a fi băută. Ei erau din nou în criză, confruntându-se cu o
alta încercare. Dumnezeu a satisfăcut foamea lor dar nu si setea lor!
Imediat,
oamenii au început să îl certe pe liderul lor, Moise. L-au acuzat de a fi un
mincinos fără inimă care i-a dus în pustie ca să îi distrugă. Au vorbit chiar
să-l ucidă cu pietre.
ISRAELITII NU AU STIUT
– DAR EI ERAU ÎNCERCATI!
Poate
te întrebi – de ce îsi încearcă Dumnezeu întotdeauna oamenii Săi în felul
acesta? De ce ne confruntam adeseori cu o încercare după alta în viată? Si de
ce încercările noastre par doar să crească în intensitate si fortă?
Încercările
pe care Dumnezeu le-a adus asupra lui Israel s-au intensificat cu sigurantă.
Ori de câte ori poporul nu a învătat o lectie de prima dată, Domnul a adus
peste ei o încercare chiar si mai puternică. Si când nu au învătat-o nici de
data aceea, El a adus o încercare de o intensitate si mai mare. La apele de la
Mara ei au esuat în a avea încredere în Dumnezeu – ceea ce a însemnat o si mai
puternică încercare a credintei!
Astăzi,
în timp ce citim pasajul lui Pavel, majoritatea dintre noi presupunem,
"Dumnezeu a încercat să cizeleze defectele de caracter ale lui Israel. El
a vrut să îndepărteze lucrurile care nu erau ca El – să expună slăbiciunile
lor, ca ei să fie mai mult ca si Cristos."
Este
adevărat. Totusi, aceasta a fost numai o latură a ceea ce Dumnezeu a făcut în
Israel. Noi nu ne dăm seama că Domnul nostru caută să lucreze cu mult mai mult
în noi când ne aduce în situatii de criză. Adeseori El face acest lucru pentru
că vrea ca noi să învătam ceva important despre El Insusi!
Gândeste-te
la aceasta: Biblia spune că noi suntem poporul ales al Lui Dumnezeu, împărati
si preoti pentru El. Asa cum poporul Lui a făcut sub Vechiul Legământ, noi ne
hrănim cu mana Lui, care reprezintă Cuvântul Său. Bem din aceeasi Stâncă, care
este Cristos. Ne bucurăm de promisiuni mai bune si un legământ mai bun. Am fost
eliberati din robie, traversand propria noastră Mare Rosie. Si am privit cum
Dumnezeu a distrus puterile satanice care ne-au tinut cândva.
Totusi,
asemenea lui Israel, noi ne îndoim de Dumnezeu, murmurând si cârtind împotriva
Lui, în ciuda tuturor binecuvântărilor Sale fata de noi. Ne întoarcem la idoli
si pofte si Îl ispitim întocmai cum au făcut Israelitii. Pe scurt, noi nu ne-am
învătat lectiile.
CA SI ISRAEL, MULTI CREDINCIOSI
ASTĂZI SFÂRSESC ÎNTR-UN LOC DE MARI ÎNCERCĂRI SI TESTĂRI.
Astăzi,
Domnul ne aduce adeseori într-un loc precum Mara, unde apele vietii sunt amare.
Si, o dată ajunsi acolo, noi de asemenea ne confruntam cu o sete neîmplinită, întrebări
sâcâitoare si îndoieli adânci.
Poate
protestezi, "Nu – nu poti să mă compari pe mine cu acei idolatri,
israeliti adulteri! Insusi Moise a spus că ei aveau inima împietrită – oameni
cu gâtul întepenit care erau pe punctul de a aluneca. Eu nu sunt deloc ca ei.
Eu Il vreau pe Domnul. Tu nu poti spune că eu sunt ca si ei!
Dar
sarmanii Isrealiti nu au recunoscut aceste lucruri despre ei însisi. Ei nu
si-au dat seama de ce era în inimile lor, până când timpul încercării lor a
venit. Cred că acelasi lucru este adevărat si azi despre oamenii Lui Dumnezeu.
Proorocul Ieremia scrie, "Inima este nespus de înselătoare si deznădăjduit de
rea: cine o poate cunoaste?"(Ieremia 17:9).
Trebuie
să îti amintesti – acestia sunt aceeasi oameni care mai târziu tremurau înaintea
Domnului la Muntele Sinai după ce au auzit poruncile Lui. Ei vor răspunde
repede, "Tot
ce Dumnezeu a spus, vom face. Vom asculta orice poruncă!"
Si
Israelitii au crezut cu sinceritate în fiecare cuvânt pe care l-au spus. Ei
erau plini de frica de Dumnezeu, si erau convinsi că nu vor esua în a onora
Cuvântul Său. Dar ei nu aveau nici o idee despre ce
era în inimile lor. Ei erau cu adevărat falimentari din punct de vedere
spiritual!
Vedeti, Israel trăia pe baza experientei păstorului si învătătorului lor,
Moise. Ei nu aveau o credintă proprie. Cînd Dumnezeu l-a luat pe Moise din
mijlocul lor, ei au dat înapoi în decursul a 40 de zile!
Acelasi
lucru se întamplă si astăzi cu multi crestini. Când aud predicându-se Cuvântul
lui Dumnezeu ei se hotărăsc nerăbdători să asculte de el cu toată inima. Dar în
realitate ei trăiesc pe baza experientei altei persoane. Ei se hrănesc din
casete cu învătături, seminarii, revelatiile pastorului lor – si nu au o
experientă personală adâncă cu Cristos.
Preaiubitule,
tu nu poti să primesti adevărata revelatie a Lui Dumnezeu de la altcineva. Un
predicator te poate misca si inspira, si poti învăta cum să declami învătături
biblice. Dar pană ce nu ai propria ta experientă cu Isus si să dezvolti o
legătură cu El, tu nu Îl poti cunoaste. Cuvântul Său trebuie să-si croiască o
cale în inima ta, până ce acesta devine o experientă vie!
Ucenicii,
de asemenea, nu aveau nici o idee ce era în inimile lor – dar Isus stia. El i-a
adus într-un loc al încercării care a scos totul la iveală. El le-a spus celor
12 să intre într-o corabie si să traverseze marea, stiind foarte bine că în
curând îi va acoperi o furtuna.
Acum,
acesti bărbati credeau că erau urmasi credinciosi ai Stăpânului. La urma urmei
ei văzuseră mii de oameni hrăniti cu doar o mână de pesti si câteva pâini.
Deci, când au păsit în barcă, probabil s-au gândit că niciodată nu se vor mai îndoi
de Isus.
Totusi,
este un lucru să vezi puterea miraculoasă lucrând în viata pastorului tău, si
cu totul alt lucru să o experimentezi tu însuti. În timp ce vântul a început să
sufle si valurile se ridicau, a venit si testarea ucenicilor. Curând barca s-a
umplut cu apă si bărbatii au început să navigheze cât de repede au putut.
Totusi, în numai câteva minute ei stiau că barca lor o să se scufunde.
Ascultati
ce a iesit din inima acestor oameni în timpul lor de încercare: "Doamne, nu
Îti pasă că pierim ? Ne scufundăm! Ajută-ne, Isuse. Esti Dumnezeu sau nu? Nu
Îti pasă de noi?"
Chiar
ucenicii Lui Isus Îl ispiteau! Într-adevăr ei au spus lui Isus aproape aceleasi
cuvinte pe care Israelitii le-au spus lui Moise: "...ispitiseră pe Domnul, zicând:
Este oare Domnul în mijlocul nostru sau nu este?" (Exodul 17:7).
Dar
Isus stia absolut tot ce făcea. El putea să poruncească vânturilor si valurilor
să înceteze cu mult înainte ca acestea să se fi oprit. În El era prezentă tot
timpul o asa putere. În loc de aceasta însă, El a îngăduit ca ucenicii Lui să
fie testati într-o situatie care era efectiv de viată si moarte.
CE ÎNSEAMNĂ SĂ ISPITESTI PE
DOMNUL?
Ispitirea
Domnului începe atunci când Dumnezeu permite unei crize să se intensifice în
viata noastră. De ce face El acest lucru? Ce caută El? Domnul
nostru permite acestui lucru să se întâmple ca să ajungă la cele mai adânci
rădăcini ale necredintei noastre! Duhul Său pătrunde în fiecare cameră a inimii
noastre, căutând să descopere lucrurile cele mai de condamnat: mândrie,
multumire de sine si tot ce împiedică plinătatea Să în noi.
Psalmistul
scrie despre păcatul lui Israel, "Ei L-au ispitit pe Domnul în inima lor..."
(Psalmul 78:18). Întelesul ebraic al acestei fraze arată că israelitii
erau "încercati peste măsură." Aceasta
înseamna că ei nu mai aveau nici un mijloc uman de a se îngriji de ei însisi.
Si când au ajuns într-o asemenea stare, ei au crezut că Dumnezeu i-a abandonat,
căci El
păstra tăcerea si nu S-a lăsat descoperit.
Pe
scurt, aceasta înseamnă să ispitesti pe Dumnezeu. Se întâmplă când alesii Lui,
binecuvântatii Lui sunt trecuti prin focurile încercării – iar crizele lor
continuă să crească până când frica le cuprinde inima, si deodată strigă
"Doamne, unde esti? Unde este eliberarea mea? De ce nu actionezi? Esti cu
mine sau nu?"
Este imposibil pentru o persoană
nemântuită să Îl ispitească pe Domnul. O asemenea persoană nu Îl recunoaste pe Dumnezeu în
nici una din domeniile vietii ei. Pentru ea, tot ce se întâmplă este fie noroc
fie ghinion. Numai aceia care sunt cei mai apropiati de Domnul pot să Îl
ispitească – cei care I-au văzut puterea, au gustat din mila Sa si harul Său si
au fost chemati să umble prin credintă.
Chiar
si neprihănitul Ioan Botezătorul s-a confruntat cu o astfel de încercare ce
poate conduce la ispitirea lui Dumnezeu. În timp ce stătea în închisoare cu
sigurantă că se va fi întrebat unde era Dumnezeu în situatia sa. Cuvântul
despre toate lucrurile minunate pe care Isus le făcea – vindecând oameni,
făcând miracole, atrăgând multimi care cândva alergau la Ioan – ajunsese si la
el. Iar acum el stătea aici singur, asteptând să fie executat.
Ioan
cunoscuse că el trebuia să se micsoreze astfel încât Cristos să poată creste.
Dar acum gândul acesta îi străbătea mintea, "Să mă micsorez, da – dar să
mor? De ce trebuie să mor dacă Isus e cu adevărat Dumnezeu? Dacă El face toate
aceste miracole pentru altii, de ce nu mă poate elibera si pe mine? Doamne,
aceasta este prea mult de îndurat!" (Aminteste-ti că Cristos încă
nu înlăturase boldul mortii.)
Ultimele
cuvinte pe care Isus le-a trimis lui Ioan au fost incredibil de semnificative: "Ferice de acela
pentru care nu voi fi un prilej de poticnire" (Matei 11:6). Cristos
spunea acestui slujitor neprihănit, "Ioan, nu te poticni în Mine. Tu stii
că fac numai ceea ce văd si aud de la Tatăl. El are un plan cu toate acestea si
este vrednic de crezare. Dacă El voia să vin si să te eliberez, tu stii că as
fi acolo într-o clipă. Poti să fii sigur că orice va iesi de aici, va fi pentru
gloria Sa. Iar tu vei avea parte de o glorie vesnică!
Ioan,
tu înduri ultimul tău test. Nu lăsa îndoiala să-ti răpească credinta!
Dimpotrivă, odihneste-te în dragostea Tatălui si în credinciosia Sa fată de
tine. Tu nu esti judecat. Dimpotrivă, esti foarte onorat în ochii Săi. Rămâi
tare!"
Eu
cred că Ioan a îndurat până la capăt. Când în cele din urmă a fost decapitat de
Irod, el a plecat acasă în glorie plin de credintă si onoare!
MOISE STIA
CE ÎNSEMNĂ SĂ-L ISPITESTI
PE DOMNUL ÎN
SITUATIA LUI ISRAEL.
Ei
au esuat să se încreadă în Dumnezeu la apele de la Mara, asa că Dumnezeu a
intensificat încercarea lor la Refidim, unde "...nu era deloc apă pentru popor
să bea" (Exodul 17:1).
Trebuie
să întelegeti că ceea ce Israel întâmpina acum nu era o criză minoră. O fiintă
umană poate să traiască mai multe săptămâni fără hrană, dar numai câteva zile
fără apă. Iar când Israel a ajuns la Refidim, nu au găsit deloc apă. Nu după
mult timp, copiii plângeau si familiile lesinau de sete. Era o situatie critică.
Moise însă a înteles căile
Domnului – el stia ce se întâmplă cu Israel. El si-a dat seama că Dumnezeu lasă
poporul Său să fie încercat peste masură. De ce? El vroia ca ei să se arunce cu
totul în grija Sa. El dorea să îi vadă ridicându-se prin credintă si să zică,
"Dumnezeu poate!"
Scriptura
apoi ne spune, "(Moise) a numit locul acela Masa si Meriba, căci copiii lui Israel
se certaseră si ispitiseră pe Domnul, zicând: Este Domnul oare în mijlocul
nostru sau nu este?" (versetul 7).
Ambele
cuvinte „Masa” si „Meriba” înseamnă acelasi lucru: "un loc de încercare si
testare." Moise fugea prin tabara plângând, "Aceasta este Masa – un
test, o încercare! Nu este finalul. Dumnezeu nu ne-a părasit. Deci, nu
renuntati. Tineti-vă bine! Dumnezeu caută credintă, dorind să cunoască ce este
în inimile noastre. El stie cum să se ocupe de nevoile noastre. El doar doreste
să ne încredem în El pentru un alt miracol!"
Cunoasteti
restul istorisirii. Din nefericire, Israel nu s-a încrezut în Domnul. Asa că Dumnezeu
l-a instruit pe Moise să îsi ia toiagul, să meargă la Horeb si să loveasca
acolo o anumită stâncă. Când Moise a lovit stanca, a tâsnit apă care avea să
stâmpere setea lui Israel. Domnul a demonstrat încă o dată că era alături de
poporul Său – în ciuda necredintei lor!
Te
întreb – cum a ispitit Israel pe Domnul în această situatie? Prin mânia lor
fată de Moise – dorinta lor de a ucide proorocul Domnului? Prin cârtirea lor îngrozitoare?
Sau prin adulterul lor idolatru?
Nici
unul din aceste lucruri nu a fost adevărata problemă. Iată
cum a ispitit Israel pe Dumnezeu: "...au
ispitit pe Domnul, spunând, este Domnul printre noi sau nu? (vers.7).
Dumnezeu
avusese tot timpul acea apă în depozit. El ar fi putut să dea apă lui Israel la
prima lor reactie de sete. Dar în schimb, El a asteptat. Inima Lui tânjea ca poporul Lui special, ales, să
recunoască dragostea Sa pentru ei si să se arunce în bratele Sale credincioase.
Dar încă o dată, ei au esuat!
Asa
că Dumnezeu i-a pus din nou la încercare – de data aceasta lăsându-i să le fie
foame. Mai târziu Moise a spus, "...Domnul Dumnezeul tău te-a smerit, si te-a lăsat să
flămânzesti...ca să te încerce..." (Deuteronom 8:2,3).
Iată
aici o altă încercare a credintei. Va sta Israel cu stomacul gol asteptând pe
Domnul să le trimită pâine? Se vor încuraja unul pe altul în credintă, zicând,
"Dumnezeu a despărtit Marea Rosie pentru noi. Si a îndulcit apele amare de
la Mara. Noi stim că El este credincios Cuvântului Său. Deci, Doamne – credem
că tu ne vei hrăni. Vii sau morti, noi suntem ai Tai!"
Aceasta
e tot ce Dumnezeu asteptă să audă!
NOI NU STIM CU
ADEVĂRAT CE ESTE ÎN INIMILE
NOASTRE.
Nu
contează câti ani am umblat cu Domnul, câte ore ne-am rugat sau cât de multe
cunostinte biblice am căpătat. Dacă Dumnezeu vede în noi ceva ce nu vine din
credintă – un domeniu în care nu ne-am încrezut în El ca să ne împuternicească
să biruim – El ne va duce la "Masa." El ne va pune într-o situatie
care din punct de vedere uman este imposibilă – si acolo vom fi încercati
sever!
De
exemplu, poate crezi sincer că ai o inimă iubitoare fată de toti fratii si
surorile tale în Cristos. "Domnul mi-a dat dragoste pentru toti,"
mărturisesti tu. Dar Isus stie că ai o problemă într-un domeniu: tu devii
foarte supărat ori de câte ori cineva abuzează de dragostea sau bunătatea ta.
Când se întâmplă acest lucru, desi tu continui să spui că iubesti persoana
respectivă, tu porti de fapt înăuntrul tău o rană constantă.
Cum
ajunge Dumnezeu la o astfel de fătărnicie din tine? El te aduce într-un loc de
încercare. El permite unei persoane fără scrupule să te înfrunte! Deodată, te
trezesti rugându-te, "Doamne, de ce ai adus acea persoană în viata mea?
Este un tepus în carnea mea! Am încercat să Te slujesc cu credinciosie – dar
tot ce primesc înapoi este acest abuz!"
Domnul
te-a adus la Masa! El încearcă sa atingă ceva în tine. El vrea ca tu să fii în
stare să te ridici în situatia în care esti si să strigi, "Stiu că
Dumnezeul meu este cu mine. Pasii mei sunt condusi de El. El mă va trece prin
toată durerea si chinul meu!"
Iată
un alt exemplu: Tu esti un vas ales al Domnului – bei din apa Sa vie, te
hrănesti cu Cuvântul Său, mărturisesti despre eliberarile puternice aduse în
viata ta. Totusi, rămâne în tine un domeniu unde păcatul domneste. Mai ai unul,
ultimul păcat cu care te lupti – un obicei rău, pasiune sau poftă.
Tu
urăsti acest păcat. Ai făcut lui Dumnezeu promisiune după promisiune, că o să
faci mai bine, dar niciodată nu l-ai biruit. Ai plâns datorită obiceiului tău,
cersind Domnului să te elibereze. Ai studiat cu atentie cărti si casete ca să
găsesti cheia spre eliberare. Cu toate acestea nu ai găsit niciodată un
răspuns. Si timp de ani întregi ai trăit în frica de a nu fi descoperit.
Iubitul
meu, vei ajunge să sfârsesti la Masa – acolo va fi testul vietii tale! Vorbesc
despre intensitate; tot Iadul se va dezlăntui în situatia ta. Domnul va permite
să fii ispitit de diavolul, si dintr-o dată vei fi coplesit de pofta ta. Satan
va încerca să te cearnă ca si grâul!
Vei
crede că ai cea mai întunecată inimă din toata lumea. Vei crede că ai cedat în
fata păcatului tău. Si vei sfârsi cu fata plină de rusine, consternat,
strigând, "Doamne ce se întâmplă? De unde a iesit toată această poftă?
Sunt mai ispitit acum decât atunci când am început să caut eliberarea Ta. Pierd
teren!"
Îndoieli
îti vor inunda mintea. Te vei întreba, "Cum a fost posibil ca Dumnezeu să
permită acest lucru în viata mea? Sunt în situatia aceasta de ani întregi. Cum
a putut El să facă toate acele promisiuni si totusi să nu fie credincios
Cuvântului Său? Este El cu mine sau nu?"
DUMNEZEU
TE-A ADUS LA
LOCUL ÎNCERCĂRII!
"..Te-am încercat la
apele Meriba" (Psalmul 81:7).
Preaiubitule,
Dumnezeu vrea ca să stii că El te-ar fi putut elibera la auzul primului tău
strigăt. De fapt, tot timpul cât tu ai plâns, te-ai străduit si ai încercat să
te lupti după metoda ta ca să iesi de acolo, El a avut puterea să scoată orice
lucru rău afară din tine.
"Atunci
de ce nu a făcut-o?" întrebi tu. "Mă penalizează? De ce m-a făcut să
îndur o astfel de luptă?"
Meditând
la crizele prin care a trecut Israel, ai putea fi ispitit să spui,
"Dumnezeule, nu astepti tu oare prea mult de la acesti oameni? Ei sunt
speriati si pe bună dreptate. La urma urmei, nimeni nu poate trăi fără apă. Cum
ar putea ei sa te ispitească, când de fapt ei îsi exprimă pur si simplu nevoia
lor?"
Totusi
trebuie să-ti amintesti – acesti oameni au fost bine hrăniti si bine învătati,
îmbibati de semne, miracole si minuni. Ei nu erau novici din punct de vedere spiritual.
Si nu duceau nici lipsă unui pastor care să se îngrijească de ei. În fiecare zi
ei aveau un nor vizibil, protector, ca o dovadă că Dumnezeu era în mijlocul
lor. Si în fiecare noapte aveau parte de flacăra mângăietoare a unui stâlp de
foc pe cer. În fiecare dimineată găseau mana pe pământ, trimisă cu credinciosie
din ceruri. Dumnezeu s-a îngrijit de Israel dându-le tot ce aveau nevoie pentru
întărirea credintei lor!
Domnul
nostru nu vorbeste cu usurintă când avertizează, "Fără credintă este cu
neputintă să-Mi fiti plăcuti. Trebuie să credeti cu adevărat că EU SUNT – si că
Eu întotdeauna voi răsplati credinta. De aceea, Mă astept ca copiii Mei bine
hrăniti si bine antrenati să aibă încredere în Mine!"
Dar
ce spunem despre testul cu care te-ai confruntat? Ce vrea Dumnezeu de la tine
în acea perioadă dificilă?
El vrea ca tu să crezi
Cuvântul Său – promisiunile Sale! El vrea ca să te încrezi pe deplin în El căci
El este cu tine în luptă. Nu contează dacă tot Iadul vine împotriva ta. Prezenta
Sa nu va fi luată niciodată de la tine, nici chiar în mijlocul temerilor si
lacrimilor tale. Nici o săgeată a diavolului – nici un atac puternic nu te va
distruge. Tatăl tău are deja pregătit un plan de eliberare pentru tine!
El
asteaptă ca pur si simplu tu să te agăti de El cu o încredere oarbă. El vrea ca
tu să fii în stare să înfrunti toate ispitele tale feroce si să spui,
"Poate că nu înteleg acest lucru – dar stiu că Domnul meu nu mă va părăsi.
Viu sau mort, scufundat sau înotând, mă încred în El că ma va scoate de
aici!"
Batalia
ta se va termina numai când vei ajunge să te încrezi pe deplin în Domnul,
crezând că El este cu tine în puterea si în dragostea Sa. Deci, pune deoparte orice gând cum că Dumnezeu te-a trecut cu
vederea sau si-a închis ochii la circumstantele tale. Aceasta înseamnă a-L
ispiti – să-L pui la încercare pentru
a-si dovedi credinciosia. Cu toate acestea, El si-a dovedit-o deja de
nenumarate ori !
Dragul
meu sfânt, nu trebuie să te temi de sarpe. Pavel termină pasajul cu o promisiune:
"Nu
v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Si
Dumnezeu care este credincios, nu va îngădui sa fiti ispititi peste puterile
voastre; ci, împreună cu ispita a pregătit si mijlocul să iesiti din ea, ca s-o
puteti răbda" (1 Cor. 10:13).
Dumnezeu îti spune,
"Tu nu mergi în jos. Eu sunt cu tine prin toate acestea! Daca vei căuta
fata Mea si te vei încrede în Mine, te voi trece prin aceasta. Te voi face
capabil să stai linistit si să rabzi orice va veni – pentru ca Eu sunt întotdeauna
cu tine!" A M
I N