Se spune că la o mănăstire era un stareț cu o viață
deosebită și cu o înțelegere duhovnicească rară. Mulți oameni mergeau la el, ca
să ceară sfat. Într-o zi a venit un călugăr de la altă mănăstire și i-a spus:
„Cuvioase stareț, am auzit despre viața sfântă pe care o duceți și de
înțelepciunea pe care v-a dat-o Dumnezeu, ca să sfătuiți pe oameni. Iată, eu
sunt de mult timp în mănăstire și împlinesc zilnic toate pravilele cu mare
grijă. Nu am ajuns, oare, la desăvârșire?”
La auzul aceste mărturisiri, starețul l-a întrebat e
călugăr: „Dacă mergi pe drum și vezi o pungă cu galbeni, poți să faci
deosebirea între pungă și pietrele de pe drum?” „Da”, răspunse călugărul. „Dar
dacă treci pe lângă o scăldătoare?- continuă starețul - și vezi acolo făcând
baie femei și bărbați, poți face deosebirea între ei?” „Da”, răspunse din nou
călugărul. „Atunci nu ești desăvârșit”, încheie starețul.
Pare o exagerare această povestire, dar privită cu ochiul
duhovnicesc al credinței, se observă în ea un adevăr de mare preț: credinciosul
trebuie să fie liber în duhul său de tot ce este în lume și să zică și ca sf.
ap. Pavel: „Toate le socotesc ca un
gunoi, pentru Hristos ”(Filip 3:8). Sau, tot cum zice sf. Pavel: „Cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și
cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul lumii acesteia trece.” (1 Cor. 7:31).
Doamne Isuse, Îți mulțumesc că ai început lucrarea Ta și
în mine. Chiar dacă n-am ajuns la desăvârșire, știu că Tu nu mă vei lăsa. Îți
mulțumesc și de lucrul acesta. Vreau să fiu liber, tot mai liber de tot ce este
lume și să fiu tot mai alipit de Tine, ca să Te poți bucura de mine în orice
vreme.
Slavă veșnică Ție, amin.
Autor: Nicolae Moldoveanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu