David Wilkerson – „Chemare la suferință”

Mă uit astăzi la întrega scenă religioasă de astăzi și tot ceea ce văd sunt invenții și lucrări ale oamenilor și ale cărnii.

Fără putere…

Și nu are nici un impact asupra lumii. Și văd mai mult lumea venind în Biserică și având impact asupra ei decât Biserica având impact în lume.

Văd muzica avâd mai multă impoartanță decât Biserica. Văd spectacolul mutându-se în biserică, obsesia amuzamentului în biserică și ura sau indiferența la mustrare și corectare. Nimeni nu mai vrea să audă de asta.

Ce sa întâmplat cu suferința, cu durerea în Biserică?

Ce sa întâmplat cu suferința în slujire?

E un cuvânt pe care nu-L mai auzi în aceste vremuri de toleranță. Nu-l auzi. Suferința înseamnă durere și epuizare, o emoție așa tulburătoare încât devină dureroasă. O adâncă durere interioară din cauza felului în care ești tu sau cei din jurul tău.

Suferința…Durere adâncă. Amarăciune… Suferința din inima lui Dumnezeu… Am ținut de retorica noastră religioasă despre trezire, dar am devenit așa pasivi. Adevărata pasiune este născută din suferință. Adevărata pasiune pentru Hristos vine dintr-un „botez” al suferinței.

Cercetați Scripturile și veți găsi că atunci când Dumnezeu vrea să restaureze o situație ruinată, El împărtășește propria lui durere, pentru că vede ce se întâmplă Bisericii și poporului Său, și caută un om al rugăciunii, îl ia și îl „botează” cu totul în suferință. Găsiți asta în cartea  lui Neemia. Ierusalimul este în ruine. Cum se va ocupa Dumnezeu de asta? Cum va restaura Dumnezeu ruinele? Oameni buni, ascultați-mă… Neemia nu a fost un predicator, a fost un om de carieră. A fost un om al rugăciunii. Dumnezeu a găsit un om care nu avea doar niște emoții… nu doar o izbucnire a îngrijorării, pentru ca apoi s-o lase să moară. El spune: „Nu. Am căzut jos și am plans, am plans și am postit. Apoi m-am rugat zi și noapte.” De ce ceilalți oameni nu au avut nici un răspuns? De ce Dumnezeu nu i-a folosit la restaurare? De ce nu au avut niciun cuvânt de spus? Pentru că nu era nici un semn al suferinței! Nici o lacrimă. Nici o rugăciune! Totul e o ruină! Contează asta pentru tine astăzi…? Contează pentru tine că Ierusalimul spiritual al lui Hristos, Biserica, este măritată cu lumea? Că este o răceală ce cuprinde Biserica? Mai mult de atât… Contează pentru tine că aceste Ierusalim este în inimile noastre? Semnul ruinei, al dispariției treptate a puterii spirituale și a pasiunii? Orbiți de indiferență, căldicei? Orbiți de lucrurile „de umplutură” ce ne atrag subtil? Asta e cea ce diavolul vrea să facă. Să nu mai luptați. Să omoare lupta. Așa încât să nu vă mai rugați. Să nu mai plângeți înaintea Domnului. Poți să stai să te uiți la televizor și familia ta să meargă în iad.

Lasă-mă să te întreb… Ceea ce am spus te-a convins măcar? Este o mare diferență între suferință și îngrijorare. Grija e ceva ce începe să te intereseze, găsești interes într-un proiect, o cauză sau o nevoie de-a ta. Vreau să îți spun ceva. Am învățat asta în cei 50 de ani de predicare…

Dacă nu e născută din suferință… Dacă nu a fost născută din Duhul Sfânt. Unde ai auzit și văzut ruine ce te duc pe genunchi, într-un „botez” al suferinței în care începi să te rogi și să-L cauți pe Dumnezeu… Oh …Doamne știu acum, O, Doamne, știu asta… Până nu sunt în agonie… Până nu m-a durut… Și toate proiectele noastre, Și toate lucrările noastre, tot ceea ce facem… Unde sunt învățătorii de școală duminicală care plângeau pentru copiii despre care știau că nu ascultă și mergeau în iad?

Vezi, o adevărată viață de rugăciune începe într-un loc al suferinței. Vezi tu, dacă îți întorci inima spre rugăciune, Dumnezeu va veni și va împărtăși Inima Sa cu tine. Inima ta începe să plângă: O, Doamne, Numele tău este luat în deșert, Duhul Sfânt este luat în râs. Dușmanul este afară încercând să distrugă mărturia credincioșiei lui Dumnezeu și ceva trebuie făcut.

Nu va fi nicio reînnoire, nici o redeșteptare, nici o trezire până când nu vom vrea să îl lăsăm pe Dumnezeu să ne frângă încă odată. Oameni buni, se face târziu și e serios. Te rog, nu îmi spune… că ești îngrijorat… când tu petreci ore în fața internetului sau a televizorului…

Haide! Doamne sunt câteva cereri de adus, în fața altarului, și măturisiri… Nu sunt cine am fost, nu sunt unde ar trebui să fiu. Doamne, nu am inima Ta sau jugul Tău. Am vrut să fie ușor. Am vrut doar să fiu fericit. Dar Doamne, adevărata fericire… adevărata fericire vine prin suferință.

Nimic ce este trupesc nu vă va da fericire. Nu este nimic fizic care să îți aducă fericirea. Doar cea ce e făcut de Duhul Sfânt când îl asculți și îți conduce inima. Construiește ziduri în jurul familiei tale. Construiește ziduri în jurul inimi tale. Fa-te puternic și de neînvins în fața inamicului… Doamne, asta e ceea ce VREM!

David Wilkerson – „Chemare la suferință”

Rugăciunea - Maxime de Nicolae Moldoveanu.

”Rugați-vă neîncetat.” 1 (Tesaloniceni 5:17) 

Rugăciunea este o înălțare de pe pământ în locurile cerești. 

Rugăciunea este firul care ne leagă de Dumnezeul harului și al puterilor nebiruite. 

Rugăciunea este o luptă. 

Plecarea genunchilor trupului este întărirea picioarelor omului dinăuntru. 

Adevărata rugăciune este totdeauna o umplere de Duhul Sfânt. 

Rugăciunea adevărată te schimbă, te face după chipul lui Dumnezeu. 

Credința te împinge la rugăciune, iar rugăciunea îți păstrează credința. 

Viața cu Dumnezeu este, în primul rând, o viață de rugăciune. 

Rugăciunea adevărată deschide cerul, pentru ca să se coboare din el harul lui Dumnezeu.

Prin rugăciune sufletul credincios se unește cu Dumnezeu și cu copiii lui Dumnezeu. 

Rugăciunea înflăcărează dragostea și o face activă. 

Farmacia lui Dumnezeu este plină de medicamente, la dispoziția oricui, dar numai cine vine să ceară, primește. 

Niciodată nu-i respinsă de tronul harului o rugăciune curată și izvorâtă din dragoste.

În luptele lui Dumnezeu biruiesc numai oamenii lui Dumnezeu, iar oameni ai lui Dumnezeu sunt numai oamenii rugăciunii.

Maxime despre rugăciune – Nicolae Moldoveanu, Picuri din Apa Vieții 

Timpul..

Cerul cred ca este diferit de acest pamant..
Cred ca vom intelege atunci obstacole si piedici..
Avem o lupta cu noi, cu planurile noastre, ne luptam..
Incercam sa demonstram, sa facem totul sa mearga bine..
Cred ca cel mai important lucru este cat de mult iubesti..
Cat te daruiesti si ce ai fi gata sa faci pentru cea ce iubesti..
Timpul este pretios, uneori uitam sa ne bucuram de lucrurile simple.. Uitam sa aratam intr-un mod simplu, celor din jur ca ii pretuim.. Am vrea sa reparam trecutul, dar nu putem decat sa privim in prezent..
Alergam in fiecare zi, cu pasi repezi inspre vesnicii..

Atunci cand...

Atunci cand am fost slab, mi-ai fost umarul pe care sa ma pot sprijini...
Atunci cand ma simteam singur, mi-ai fost imbratisare calda...
Atunci cand aveam lacrimi in ochi, ai fost mana care a stiut sa stearga lacrimi si sa mangaie...
Atunci cand imi era teama si eram singur, cu voce calda mi-ai fost alaturi...
Atunci cand am fost departe, mereu mi-ai fost aproape...
Atunci cand nu mai stiam calea,mi-ai indreptat pasi din nou...pasi pe cale...
Atunci cand nu mai stiam sa lupt, m-ai invatat sa renunt... Cand credeam ca nu m-ai pot sa fiu iertat, m-ai invatat ca pot sa fiu...prin iertarea ta...
M-ai invatat, sa lupt, sa rabd, sa iubesc, sa sper, sa nu dau inapoi sa merg inainte...

"Focul iadului este stins de Dumnezeu prin focul rugăciunii"

Cele mai multe biserici de azi au pierdut focul lui Dumnezeu, iar ca surogat au aprins un foc străin. Focul străin prezent astăzi în atâtea locuri, falsificând și simulând închinarea este de fapt focul damnării, un preambul al focului veșnic din iad. "Focul iadului este stins de Dumnezeu prin focul rugăciunii" și mă bucur că pot atașa de această afirmație numele titanului rugăciunii Leonard Ravenhill, altfel aș fi fost suspectat de erezii escatologice și soteriologice. NU, nu cred că sufletele oamenilor morți mai pot fi scoase din pierzarea veșnică. Domnul Isus a afirmat că "Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele" (Marcu 2:10). Starea lor veșnică e ireversibilă, crez biblic dovedit de noi în mod practic prin lipsa rugăciunilor pentru morți cu veșnicele lumânări aprinse pentru cei răposați la intrare în clădirea bisericii. Falsul acestei închinări este o altă dovadă a focului străin ce arde în atâtea biserici. Durerea cea mai mare este că focul Duhului Sfânt doar pâlpaie în cei mai mulți credincioși sau chiar e stins, de aceea oamenii sunt reci. Bisericile au o temperatură scăzută deoarece lipsește agonizarea în rugăciune pentru sufletele pierdute ce înca trăiesc. Focul Duhului lui Cristos e stins pentru că nu mai curg lacrimi pentru oamenii ce merg pentru totdeauna în veșnicie unde nu va fi prezența lui Dumnezeu. Ce tragedie și ce nepăsători și distrași(ți) am ajuns în fața ei. Plângem pentru tot felul de trivialități și ne agităm pentru efemerități. Am ajuns ca în locul mesajelor cu FOC să avem mesaje cu FORMĂ doar. Dumnezeu își cheamă poporul la mijlocire pentru o lume peste care stă gata să se reverse mânia lui Dumnezeu, direcționată spre oamenii ce înăbușe adevărul sfânt. Creștinii au ajuns să se roage în medie mai puțin de 30 de minute pe zi, iar slujitorii nu se roagă în medie mai mult de 2 ore pe zi. Tot Leonard Ravenhill avertiza bisericile să nu se aștepte la o trezire spirituală cu doar o întâlnire de rugăciune de 2-3 ore pe săptămână. Forța de atracție a pământului e atât de mare încât am devenit dezinteresați de CER, iar de IAD am uitat cu totul. Spiritul egoist-materialist ne-a afectat și viziunea eternității în așa fel încât ni se pare inutil și lipsit de pragmatism să mai investim timp în rugăciune. Acest spirit a făcut să ne alegem cu o percepție cât se poate de eronată asupra veșniciei. Fiindcă nu ne mai îngrozim de iad, oamenii au devenit din ce în ce mai dezinteresați de cer, iar pământul îi lasă tot mai dezgustați de ceea ce le oferă. Ce e de făcut? E vremea TREZIRII! E vremea să vedem focul rugăciunii aprins! Oare cine i va asuma o astfel de responsabilitate? Marele om al rugaciunii, Richard Baxter din Anglia anilor 1650 afirma ca daca minerii ar face schimb cu munca lui în rugăciune, după două săptămâni ar veni înapoi și i-ar cere să se întoarcă în mină, atât de extenuantă este munca rugăciunii agonizante, asidue, continue. Focul TREZIRII va începe să ardă cu o singura condiție: când credincioșii vor începe să tânjească intens dupa manifestarea prezenței lui Isus Cristos în viața lor personală și în mijlocul adunării locale. Fără manifestarea prezenței Sale transcendente sfinte, Biserica va rămâne mai departe în ațipire, iar omenirea pierdută, cu o concepție eronată asupra veșniciei fără prezența lui Dumnezeu. Iadul înseamnă absența prezenței lui Dumnezeu pentru totdeauna. Iadul este durerea incomensurabilă, interminabilă, ireversibilă, incomprehensibilă, inevitabilă dacă focul rugăciunii rămâne încă stins. 

 Fie ca anul 2013 să fie un an al rugăciunilor intense și înflăcărate.

Unde este Biserica din casă?

O întrebare care necesită toată atenția din partea noastră! Unde este Biserica din casă? Într-o vreme în care s-au construit adevărate temple, catedrale, clădiri, a început de mult să se piardă, încet dar sigur părtășia, unitatea, de care se bucurau creștinii de odinioară. Ce se întâmplă seara în casele noastre? Oh… dacă ar exista o Biserică în fiecare casă… Am devenit prea ocupați cu lucrurile omenești… Chiar am ajuns să credem?... că dacă ne strângem  în fiecare Duminică la Biserică este de ajuns? Nici nu putem să veghem unii asupra altora pentru că nu ne cunoaștem problemele unii altora… Când cineva este căzut, au grijă mulți să îl în groape și mai tare… Se confundă muzica și programele cu închinarea… Te îndemn dar să meditezi la cuvintele Scripturii… Poate alcolul, televizorul, internetul, glumele, frica, bârfa, cearta, singurătatea, vinovăția, bătaia, violul, uciderea... poate că una din acestea domnesc în casa ta sau poate că este alceva… Întrebarea mea pentru noi toți: Este Isus Hristos Domn și Dumnezeu în casa noastră? Te încurajez în continuare să meditezi la următoatele versete din Sfânta Scriptură:

„ Spuneți sănătate fraților din Laodicea, și lui Nimfa, și Bisericii din casa lui.” –Coloseni 4:5

„ Toți sfinții vă trimet sănătate mai ales cei din casa Cezarului.” Filipeni 4:22

„ Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Acuila și Priscila împreună cu Biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul.” 1 Corinteni 16:19

„ Încă un îndemn, fraților. Cunoașteți casa lui Stefana; știți că ea este cel dintâi rod al Ahaiei, și că s-a pus cu totul în slujba sfinților.” 1 Corinteni 16:15

„ Spuneți sănătate lui Apele, încercatul slujitor al lui Hristos. – Spuneți sănătate celor din casa lui Aristobul.” Romani 16:10

„Spuneți sănătate lui Ierodion, ruda mea. – Spuneți sănătate celor din casa lui Narcis, cari sânt ai Domnului.”  Romani 16:11

„Spuneți sănătate și Bisericii care se adună în casa lor.  – Spuneți sănătate lui Epenet, prea iubitul meu, care a fost cel dintâi rod al Asiei pentru Hristos.” Romani 16:5

„ După ce și-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis Marcu, unde erau adunați mulți laolaltă, și se rugau.” Faptele Apostolilor 12:12

„ Deodată a venit din cer un sunet ca vîjiitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei.” Faptele Apostolilor 2:2

„către sora Apfia și către Arhip, tovarășul nostru de luptă, și către Biserica din casa ta: Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!” Filimon 1:3

Isus Hristos este viu în veci de veci! Aleluia! 

El are toata puterea!

Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, si le-a zis: "Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant." Matei 28:18

El are toată puterea ca să elibereze de orice păcat, acesta este un adevăr care trebuie să îl credem!

El are toată puterea să elibereze de orice stăpâniri sau domnii. El a demonstrat acest fapt în zilele vieţii sale pământeşti, dar şi în mărturia apostolică.

El are toată puterea să ridice pe cel cu duhul zdrobit şi apăsat...

El are toată puterea...când toţi de condamnă, El să te ierte...

El are toată puterea, când eşti bolnav şi apăsat de boală să vindece, să tămaduiască... Exemplele din viaţa Domnului Isus, din vieţile ucenicilor şi experienţele creştinilor din toate timpurile au demonstrat că El are toată puterea...

El are toată puterea să dea ploaie peste pământul însetat, dar şi peste sufletul însetat după neprihănire...

El cheamă stele pe nume, glasul naturii îl ascultă, pentru că toate le-a creat prin glasul puterii Sale...pentru că El are toată puterea...

El are toată puterea să mântuiască de păcat, să ierte, să vindece, să elibereze...

El are toată puterea peste Biserica Sa... El are toată puterea în întreg universul...

El are toată puterea peste cei bogaţi şi peste cei săraci...

El are toată puterea, în viaţă şi în moarte, pentru că El este unicul care a biruit moartea, pentru că El are toată puterea...

El are toată puterea să vindece rana, dar şi să lege rana...

"Nu te teme, caci Eu sunt cu tine. Nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau. Eu te intăresc si tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare." Isaia 41:10

"Am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt..." Isaia 6:1